„Când omul începe să mediteze, el realizează prin aceasta singura sa faptă pe deplin liberă din această viață... În meditație suntem pe deplin liberi. Meditația este arhetipul faptei libere.” Rudolf Steiner

Educarea conștienței și, în cadrul acesteia, educarea percepției pornește de la cel mai de jos nivel rațional al conștienței. Acest lucru este posibil deoarece această conștiență trăiește din izvorul său supraconștient și, ca suflet al conștienței, se poate observa pe sine. Conștiența începe la bebeluș cu sentimentul. Este un sentiment lipsit de articulare, de amintire, de percepere a ideilor și de egoitate. Calea către rațiune aduce prin limbă structura logosului, articularea egoității, conceptualitatea în forme tot mai diferențiate și spre niveluri tot mai joase, și are în același timp un efect de uscare a simțirii în percepție. Școlirea pornește de la aceste realizări ale gândirii, pe care se străduiește să le conducă spre niveluri mai înalte și să le lărgească: spre noțiuni vii, pline de simțire, voite, spre articulările lor corespunzătoare din lume și spre o experiență de „Eu sunt”, care nu se mai sprijină pe organismul fizic. Prin aceasta, percepția devine vie, simțitoare și începe să audă voința naturii.

Parte „teoretică” a cărții este în întregime în concordanță cu ideile lui Rudolf Steiner despre simțuri și percepție. Exercițiile în sine sunt concepute ca un ghid pentru meditațiile mai avansate asupra percepției, ce pot fi găsite în Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare?. Cum ar fi meditația asupra proceselor de „înflorire și ofilire” (cap.: „Treptele inițierii”) sau observarea unei semințe (cap.: „Controlul gândurilor și emoțiilor”, din Cum se dobândesc...).